O poveste despre oameni frumosi, o poveste despre mare

Recunosc ca pierd o mare, foarte mare parte a timpului pe care il am stand pe Internet, pe Facebook, pe site-uri de socializare in general. O mare parte a timpului pierdut este justficata deoarece natura "job-ului" meu implica asta. Si nu imi pare rau de clipele pierdute. Deoarece cred cu adevarat ca spatiul online poate fi un spatiu unde sa ne cautam inspiratia, prin oameni frumosi, prin povesti, prin ganduri, sa luam exemplele oamenilor care au reusit si de asemenea sa facem mici gesturi. Pentru mine reprezinta o bucurie foarte mare atunci cand lumea citeste ceea ce scriu aici fiindca nu are legatura cu ceea ce fac in general, nici cu imaginea pe care o afisez sau impresia creata oamenilor. Vreau sa cred ca este o parte a sufletului meu extrem de fragila, pe care o pun pe "hartia" virtuala, sentimente, trairi, temeri, de care ma dezbrac si pe care le expun.

Astfel, o persoana pe care nu o cunosteam in realitate m-a rugat sa il ajut cu un mic gest. Si desi gestul meu a venit cu intarziere si s-a indreptat tot catre o persoana pe care nu o cunoasteam, totusi am fost deschisa sa aduc un zambet pe buze cat am putut. M. mi-a povestit despre o persoana apropiata lui, o doamna, care mi-a descoperit blogul intamplator si apreciaza ceea ce scriu aici, asa ca m-a rugat sa ii transmit pe mail cateva ganduri despre mare, pe care si ea o iubeste la fel de mult ca mine. M-am bucurat mult si m-am simtit flatata sa aflu ca o persoana cu mult mai multi ani de experienta de viata decat mine se bucura de ceea ce scriu, asa ca am facut urmatorul text si i l-am trimis.

"Ma intorc la tine de fiecare data cand ma pierd si imi regasesc esenta in scoicile tale. Ma iubesti cu fiecare val care imi racoreste sufletul si ma ierti in fiecare an ca ne vedem atat de rar; totusi legatura noastra e la fel de stransa ca atunci cand ne-am intalnit prima oara. Gustul tau sarat imi indulceste zambetul si privirea imi devine mai blanda atunci cand privesc in larg. Imensitatea ta nu ma sperie, ci dimpotriva ma linisteste, ma readuce la viata, iar spuma ta imi curata ranile vietii cotidiene. Atunci cand ne intalnim e ca si cum m-as indragostit la nesfarsit de tine, ca si cum te-as uita pentru ani intregi si apoi te-as revedea si nimic nu ar fi schimbat. Apusul tau e atat de frumos, pur si limpede, atat de firesc. Cum soarele se scalda si el cu razele lui, cum va imprieteniti in fiecare dimineata, cum ne luminati sufletele pierdute pe nisip, bete de fericire si ametite de libertate. Anul asta imi e mai dor de tine, de parca nu ne-am mai fi vazut din alta viata, parca stralucirea si racoarea ta sunt doar o aminitre pierduta in mintea mea chinuita de intrebari. Trebuie sa ne revedem, trebuie sa imi raspunzi la intrebarile mele complicate fiindca numai tu poti face asta, numai tu ma poti linisti atunci cand totul in jurul meu ma pune in dificultate si nu mai inteleg nimic. Doar tu stii cum sa vorbesti cu mine, imi explici ca o mama blanda unde gresesc si imi alini inima plina de intamplari ciudate. Doar noi stim cum zboara timpul atunci cand ne intalnim si niciodata parca nu ne bucuram indeajuns una de compania celeilalte. 

Asteapta-ma inca putin caci ne vom intalni curand."

Si raspunsul dansei:

Draga Ingrid,

Ai reusit sa ma surprinzi in modul cel mai placut cu acest mail.Mi-a placut foarte mult povestioara ta si chiar mi a atins acea parte sensibila a sufletului care apartine marii.Sunt iremediabil indragostita de mare si de tot ce reprezinta ea,iar daca ar fi sa descriu acest sentiment ,ar fi foarte smplu pentru mine ,as folosi un singur mare cuvant : FERICIREEEEE.

Recunosc ca sunt o admiratoare secreta a ta,,pentru ca imi place sa studiez oamenii,sa caut partea frumoasa si buna a lor.Admir tinerii care stiu ce vor de la viata,care mai si citesc printre altele,care au personalitate si atunci cand au de spus ceva nu dau inapoi,care au un vis si lupta pentru realizarea lui si cred ca tu faci parte din aceasta categorie.Esti o tanara ambitioasa care imi place sa cred ca se ghideaza in viata dupa motto-ul I.

I-am spus lui M. intr-o zi ca imi place cum scrii,citisem pe blog-ul tau si pentru ca este intr-adevar o persoana speciala,s-a gandit sa-mi faca o surpriza si cred ca te-a rugat sa-mi faci ziua mai frumoasa si sa-mi trimiti un mail cu aceste minunate ganduri scrise despre marea mea iubire marea.

Iti multumesc din suflet ca ti-ai facut timp pentru mine,chiar apreciez acest minunat gest ,ma bucura enorm sa constat ca mai exista persoane ca tine si iti doresc mult succes in tot ceea ce doresti sa faci in continuare. Keep up the good work!!!

Cu drag ,

     I.

A fost ceva scris in 30 de minute, un fragment, o amintire pe care mi-am smuls-o din suflet si am incercat sa o exprim cat mai bine in cuvinte. Raspunsul doamnei I. nu a intarziat sa apara si am primit un mail care mi-a adus satisfactie, bucurie pe chip si in inima. Deoarece incurajarile inseamna atat de mult pentru mine, ma ajuta sa ma ambitionez, sa imi urmez visurile, sa cred in mine din ce in ce mai mult, sa stau departe de lucruri negative, de oameni care se cufunda in propriul intuneric. Ma ajut sa lupt, sa fiu mai buna, sa incerc sa arat si altora ca e mai bine asa. Aceasta intamplare mi-a demonstrat inca o data ca inca exista oameni frumosi, cu inima generoasa, care fac un gest pentru cel de alaturi, care sunt altruisti. Cred ca ar trebui sa intelegem ca spatiul asta virtual nu este doar o pierdere de vreme, poate fi folosit, la fel ca orice lucru, si intr-un mod pozitiv, ii putem cauta si ii vom gasi cu siguranta partile bune. Sa fim deci, mai atenti la oamenii din jurul nostru, sa incercam sa ii surprindem de fiecare data cu un gest sau cu o vorba sincera.

Va multumesc, doamna I, ca mi-ati oferit ocazia asta! Ma inclin!