De vreo 3 ani incoace mi-am facut obiceiul sa trag linie la cele 365 de zile care tocmai au trecut. Sa le adun, cu bune, cu rele, cu reusite si cu dezamagiri, cu impliniri si cu neimpliniri, cu lacrimi de bucurie si de tristete.
Poate ca cel mai bine ar fi sa spun ca anul asta a fost despre mine. A fost un an greu in care am muncit mult si m-am incapatanat sa imi iasa toate, a fost un an in care am vrut sa ma dezvolt, am vrut sa demonstez ca visele pot deveni realitate, a fost un in care am descoperit in mine un izvor nesecat de energie. A fost un an plin de oameni frumosi, care au crezut in mine sau m-au facut sa cred si eu in mine, oameni care m-au inspirat sau care mi-au dat speranta ca intotdeauna lucrurile se rezolva cumva. A fost un an in care am vrut sa(imi) demonstrez ca sunt puternica si ca nu ma poate dobori nimic, cand de multe ori oboseam si nu stiam cum sa o iau de la capat.
Un an in care am pierdut oameni dragi si mi-am dat seama cat de important este sa ne traim viata si sa facem ceea ce ne ajuta sa fim fericiti cu adevarat. Un an in care am plans de multe ori si nu voiam sa ma vada nimeni fiindca am invatat ca atunci cand imi e greu trebuie sa imi sterg lacrimile, sa imi musc buzele, sa zambesc si mai incerc inca o data. Uneori am plans si m-au vazut si altii, cand am crezut ca sunt slaba, dar nu am plans pentru ei, am plans de multe ori pentru neputinta mea de a rezolva lucrurile si de a gasi un echilibru. Un an care a trecut atat, dar atat de repede, de parca nu ar fi fost, un an in care am simtit, vorba povestii, ca am crescut cat altii in sapte.
Un an la sfarsitul caruia imi dau seama cat de mult imi iubesc familia si parintii fiindca datorita lor sunt persoana de astazi, fiindca m-au sustinut intotdeauna si mi-au lasat sa imi urmez drumul cu ambitie si incapatanarea caracteristica. Sunt norocoasa si recunoscatoare ca m-au invatat cele mai frumoase lucruri, ca m-au "trimis la drum" cu cele mai nepretuite comori, ca mi-au insuflat valori minunate si principii, ca m-au facut sa inteleg cine sunt si ce merit. Chiar daca as incerca sa imi gasesc cuvintele potrivite, nu ar fi niciodata indeajuns ca sa le multumesc. Am sa incerc macar sa ii multumesc prin a deveni un om asa cum m-au crescut si m-au educat si a nu ma schimba niciodata pentru nimeni si nimic care ar putea aparea in viata mea.
Acum, cu cateva zile inainte sa se incheie, stiu ca sunt o persoana fericita care face ceea ce isi ii place, care are un job pe care il iubeste si proiecte frumoase la care lucreaza alaturi de oameni minunati. Stiu ca sunt mai puternica, mai increzatoare si mai nehotarata ca niciodata sa imi urmez visurile si calea indiferent pe ce meleaguri m-ar duce. 2014 mi-a oferit o aventura al naibii de frumoasa, cu inspiratie, cu pasiune si iubire fata de lucrurile cu adevarat importante. Sunt recunoscatoare pentru toate ocaziile incredibile pe care le-am avut, pentru toate clipele nepretuite alaturi de oameni dragi, alaturi de prietenii mei care au fost intotdeauna langa mine, alaturi de sufletele deosebite pe care le-am cunoscut si langa care o sa ma gaseasca si 2015.
Poate ca singurul lucru care mi-a lipsit anul asta au fost doua brate calde care sa ma astepte seara, doar uneori, sa ma asculte si sa imi spuna ca totul va fi bine, bratele alea calde pe care ni le dorim fiecare dintre noi. Poate am mai intalnit brate, doar uneori, insa nu a fost nici timpul si nici momentul ca ele sa ramana acolo cu mine, asa ca am sa intalnesc altele, poate, anul viitor.
Trimiteți un comentariu