Framantare

Incerc sa alerg si totusi e ceva care ma atrage inapoi, care ma consuma, pe care il consum, care ma pierde si ma intregeste. Ma simt atat de aproape de mine si totusi atat de departe, stiu ce imi doresc si totusi nu stiu ce vreau, ma incarc cu prea multe ganduri, zambesc, rad si plang, apoi strig si imi pierd privirea in zari prea indepartate. Nu inteleg ce simt, nu inteleg ce ar trebui, nu stiu cine sunt si totusi stiu atat de bine, emotiile ma tradeaza, gesturile si zambetele ma tradeaza si totusi nu pot sa le opresc.

Apoi, e rutina, rutina aia de care ma mai lovesc din cand in cand, iar uneori imi vine sa plec, sa imi iau un bilet si sa ma urc in primul avion, sa ma rup o perioada si apoi sa ma intorc intreaga. Dar oare e de ajuns? Oare ce voi gasi acolo si nu reusesc sa gasesc aici? Oare de ce ma framant in ultima vreme atat de tare, oare de ce nu imi gasesc locul si sufletul imi e un salbatic nebun cu care nu ma mai inteleg?

Iar ma pierd, iar ma topesc, iar imi e frica.