Dupa multa liniste

Am obosit sa respect regulile, am obosit sa incerc sa fac ceea ce e corect si sa aleg ce e mai bine pentru mine. Am obosit sa primesc sfaturi, am obosit sa cer sfaturi care nu fac decat sa imi adanceasca nelinistile. A trecut prea multa vreme de cand nu m-am mai simtit asa si sincer...am uitat cat de bine era. Fiindca uitam sa ma bucur, analizand fiecare mic detaliu, uitam sa traiesc fiindca incercam sa ma gandesc la ce se va intampla in viitor, uitam sa iubesc fiindca imi era teama de mine.

Dupa multa liniste, cateva pachete de tigari si priviri pe pereti mi-am dat seama ca singurul dusman este frica, singurul adversar sunt tot eu si nimeni altcineva. Credeam ca daca devin mai rationala o sa imi gasesc raspunsurile la intrebari, o sa ma protejez mai bine si o sa iau intotdeauna decizia buna. Insa doar atunci cand fac ceea ce simt sunt fericita cu adevarat, doar atunci reusesc sa ma detasez si sa ma relaxez, doar atunci e liniste in suflet.

Nu mai pot sa ma lupt cu mine, m-am luptat prea multa vreme si nu a dus niciodata la un rezultat pozitiv. Chiar am uitat cum uneori imi pierdeam mintile si faceam ceea ce imi spunea intuitia, sufletul, vocea aia interioara. Am uitat ca eram fericita si din momentele mele de nebunie se nasteau cele mai interesante povesti. Nu stiu unde e fata aia, insa stiu ca nu am pierdut-o de tot.
Poate am abandonat-o o vreme, poate am uitat de ea si i-am inchis usa, insa ea nu a uitat de mine.

Si-a adus aminte sa imi aduca aminte de mine.


Cu dragoste,

Ingrid de acum cativa ani