Iluzii, proiectii false, intuitie si greseli

Vazand greselile altora, ajungi cumva sa iti dai seama si sa constientizezi propriile greseli. Mi-a luat ceva timp, multe intrebari, nervi sau lacrimi sa imi dau seama ca imaginea pe care o proiectam asupra persoanei de langa noi nu este cea reala, ca el sau ea nu este ceea ce ne-am dori noi sa fie. Ca ne formam in minte, ne pacalim cu o imaginea gresita, cu un ideal pe care ni-l dorim. Sa iti dai seama de realitate e al naibii de greu si cu cat incerci sa te adancesti si sa intelegi motivul din spatele unui tip de comportament, nu ai sa poti. Trebuie sa te detasezi si sa privesti cat de obiectiv poti. Dar nu e usor.

Exista intotdeauna un soi de ciclicitate si actiunile noastre vor reflecta la un moment dat alegerile facute. Suntem atat vanatori, cat si prada si cu fiecare noua experienta uitam parca totul. Uitam cand am fost prada si uitam cat de dureros a fost. Ne transformam in vanatori si ne urmarim propriul interes sau propria fericire. Apoi roata se intoarce si redevenim prada, aruncam cu noroi in celalalt fara sa ne aducem aminte ca la un moment dat am procedat exact la fel.

Pana la urma e vorba de a face ce simtim cu riscul sa nu ii facem intotdeauna fericiti pe cei din jurul nostru. Si orice am face, trebuie sa ne asumam actiunile si sa intelegem ca exista intotdeauna consecinte. Alegeri bune, alegeri mai putin bune, intotdeauna sunt lectii de invatat si inainte sa arati cu degetul trebuie sa te gandesti de ce ti se intampla acel lucru. Sunt lectii pe care refuzam sa le invatam, care se repeta la nesfarsit. Au fost momente cand senzatia aia de deja-vu era insuportabila si incercam sa inteleg ce am trecut cu vederea, ce nu am facut corect si cum pot corecta situatia. De cele mai multe ori nu am inteles si am continuat sa repet greseala, sa ma dau cu capul de prag o data si inca o data si sa caut orbeste raspunsurile la intrebari, raspunsuri pe care le cunosteam deja, dar refuzam cu tot dinadinsul sa le constientizez.

Nu stiu daca voi proceda corect de acum inainte, dar stiu ca orice as face, orice s-ar intampla trebuie sa ascult de doua lucruri: de intuitie si de ceea ce simt. Sa invatam sa empatizam pentru ca intotdeauna cei din jur au un motiv pentru actiunile lor, dar nu vedem adevaratul motiv din cauza egoismului nostru, privim doar intr-o singura directia, in directia in care ne este bine.

5 martie 2015

Trimiteți un comentariu

Categories

Followers

Fotografia mea
Bucuresti, Romania
Visele reprezinta cea mai frumoasa deformare a realitatii.

Archives

  •     
Un produs Blogger.