Poate e vorba de momentul potrivit

Obisnuiam sa scriu aici atunci cand un moment, un loc, o amintire sau o persoana ma inspira. Ori scriam concluzii sau lectii pe care le-am invatat, fiindca ma ajuta sa le constientizez mai bine.

Intotdeauna am cautat momentele de tristete, de tensiune acumulata in suflet, de frustrare sau nostalgie si cumva am reusit sa le scot din inima si sa le transform in fragmente de ganduri. Si cumva m-am trezit mai nefericita decat imi aminteam ca pot fi si am reusit sa ma las inspirata de asta si sa scriu. Cumva, doar din apogeul nefericii imi ieseau vorbele. Dar mi-am dat seama ca iti poti scrie si fericirea si de fapt, cel mai important este sa stii sa o simti si sa o scrii.

Sunt anumite clipe de euforie, de betie nebuna a sufletului care ne transforma in cea mai buna versiune a noastra. Sau poate intr-o incercare a ei. Si acele clipe scot ce e mai bun din noi, scot pasiunea din vorbe, scot stralucirea din ochi, scot visarea din imaginatie si o transforma in realitate.

Si cumva, fara sa intelegi prea bine cum si de ce, iti dai seama ca ti-a fost dor de asta mai mult decat orice. Simti ca ti-a fost dor de autenticitate, simti ca ti-a fost dor de o libertate pe care nu ti-ai mai ingaduit-o. Ultima oara cand am vrut sa opresc timpul in loc imi aduc aminte ca am reusit. Cumva l-am transformat intr-o amintire atat de reala incat o pot simti in vene si acum. Apoi, am crezut ca nu se mai poate, ori am crezut ca mi-am pierdut exercitiul, antrenamentul si abilitatea de a face asta.

Si in calatoria aia lunga, intr-un cumul de emotii si de experiente, am pierdut si o parte din mine pe care ma gandeam ca nu o voi mai regasi. Dar timpul care trece ne face sa ne regasim intr-o forma diferita, o forma mai buna, o forma cu mai multa esenta. Sau poate e vorba de momentul potrivit.