Gandurile de azi/ cand ai de scris pentru licenta

Cand ai de scris pentru licenta ai scrie cam despre orice altceva. Parca iti vine inspiratia sa scrii poezii si romane cu final fericit. Si totusi...

Ma uitam in jur in ultimele saptamani. Am invatat sa tac si sa ascult mai mult, sa fiu mai atenta. Apoi cred ca am inceput sa observ mult mai atent diverse detalii. Observ ca, in general oamenii au o imagine destul de gresita despre ei. Se cred mai mult decat decat sunt, cu mult mai mult. Si daca e ceva ce am invatat este ca omul cu adevarat bun in ceea ce face e omul ala modest care tace si face.

Cred ca au inceput sa ma oboseasca oamenii teribil de tare si incep sa imi pierd rabdarea. Nu mai pot sta in aceeasi camera cu oameni care isi spun rautati, cu frustrati, cu cei care latra la cei din jur cand de fapt au probleme cu ei insisi.

Citeam la un moment dat despre frumusete si faptul ca izvoreste din interior. Este atat de adevarat. Desi frumusetea e subiectiva, am vazut persoane in jurul meu care pe masura ce se inraiesc, cred ca li se intuneca si sufletul si avem impresia despre ei ca sunt urati. Am vazut si oameni care poate nu intrau in standardele de frumusete dar faptul ca aveau un comportament nobil, un suflet cald si bunatate in ochi ii transforma in cele mai frumoase persoane din lume. Si mai e ceva despre frumusete - intotdeauna vedem persoana iubita mai frumoasa, acel cineva pe care il urcam pe un piedestal.

Si ma mai gandeam la dragoste. Na, din cand in cand mi se mai face dor. In general, mi se face dor de o anumita imagine, un parfum sau o amintire. Dar invat sa trec peste starile de nostalgie. Am avut un curs la facultate unde am invatat despre iubire - tipuri de iubire. A trebuit sa invat clasificarile respective si cumva mi s-a aprins un beculet. Se spune ca cel mai inalt, mai pur si mai nobil mod de a iubi pe cineva este iubirea de tip agape. Este un sentiment apropiat de iubirea divina, genul de iubire in care oferi totul si nu ceri nimic in schimb. Iubire ce se caracterizeaza prin intelegere, afectiune, blandete si puterea de a-i darui celuilalt totul.

Oare cum putem reusim sa oferim totul fara a astepta ceva in schimb? Cand intri intr-o relatie, cand de indragostesti cumva ajungi sa vii cu pretentii - desi oferim, oferim pentru ca ne face sa ne simtim bine si in acelasi timp asteptam ceva in schimb. Probabil iubirea asta despre care am invatat este precum a unui copil. Neconditionata. Si e greu sa incerci macar sa tinzi la un sentiment de genul asta cand intotdeauna, atunci cand cunoastem pe cineva, venim cu "bagaje" dupa noi, cu rani din vechile relatii, cu obsesii si cu idei fixe, cu pretentii si cerinte, cu cereri si asteptari.

Cam astea au fost gandurile pe ziua de azi. Sa ne intoarcem la treaba.