- Ce ai vazut, draga mea, in ochii lor?

- Ce ai vazut, draga mea, in ochii lor? Asta m-as fi intrebat in unele momente. Acele clipe in care cautam raspunsuri alambicate la intrebari simple, atunci cand incercam sa linistesc mintea amagita de proprii demoni infometati de intrebari. Poate nu as fi stiut raspunsurile.

As spune ca uneori am vazut singurate, am vazut intuneric si asta m-a adus din ce in ce mai aproape. Alteori am vazut iluzia unui viitor impreuna sau amagirea unei clipe ce avea sa treaca. De multe ori m-am vazut pe mine prin ochii lor. M-am vazut mai frumoasa, mai intreaga, mai iubita. Am cautat linistea din ochi vii, agitati sau intelepti, am cautat intregul univers ce rasarea din vorbe aruncate in bataia vantului. Sa o numesc amagire? Nu cred. Era o realitate ce imi apare si astazi in cale.

Mi-am dorit atat de tare sa vad infinitul in alti ochi, am fost atenta sa patrund misterele sufletului si am umblat acolo unde, adesea, nu aveam voie. Am cautat sa salvez ce credeam ca e stricat, sau incomplet, sau poate golit de sens. Daca m-am pacalit? Poate ca da. Cert e ca intotdeauna am gasit ceea ce cautam si intotdeauna acel ceva m-a transformat pe mine intr-o persoana mai completa, in omul care sunt astazi. Si pentru asta sunt recunoascatoare sanselor pe care le-am avut si care nu se vor mai intoarce. Minute, ore, zile de amintiri, tabloul unei nopti sau al unei dimineti.

Ce caut acum? Acel lucru pe care il cauta oricine, imaginea mea cu rele si cu bune reflectata in celalat, imaginea mea completa si incompleta, cat mai aproape de adevar si de realitate in care cred ca ma aflu si pe care incerc sa o descopar si sa o inteleg cu fiecare zi.

- Iubitule, inca mai caut infinitul in ochii tai...