Despre trei lucruri importante

Ultimele 2-3 luni au fost cele mai intense, interesante, stresante si pline de invataturi. Cred ca am reusit sa trec prin absolut starile prin care eram capabila sa trec si de multe ori fix in mijlocul fericirii sau al disperarii, am simtit ca traiesc cu adevarat. De data asta, am dus lupta aia cu mine in toata profunzimea si complexitatea ei, am descoperit resurse sufletesti despre care nici nu stiam ca mai exista acolo. Am deschis usi, am inchis usi, le-am redeschis si le-am inchis iarasi.

Am invatat trei lucruri foarte importante: sa fiu sincera cu mine, sa fac intotdeauna ceea ce simt si am invatat sa spun nu si sa lupt pentru ceea ce imi doresc. Cumva, m-am trezit intr-un vartej al emotiilor si mi-am dat seama ca viata are absolut toate culorile din lume si ar trebui sa ma opresc din a cataloga totul in alb sau negru. Mi-am spart propriile bariere, mi-am invins temerile, am calcat peste multe prejudecati doar pentru ca eram in cautarea fericirii.

A fost momentul revelatiilor, momentul in care am decis sa fac absolut tot ce imi trece prin cap fara sa imi mai fie teama...fara sa raman apoi cu regrete. Ma bucur ca inauntrul meu s-a produs o schimbare, ca am reusit sa vad lucrurile din nenumarate perspective, sa empatizez, sa ma pun in pielea celuilalt, sa renunt atunci cand a fost nevoie si sa redescopar pasiunea pierduta in momente mici. Mi-am cautat cu disperare echilibrul, l-am cautat cu toata fiinta mea, stiind ca acolo, undeva, trebuie sa existe raspunsuri si pentru mine, trebuie sa imi alin cumva inima si mintea.

M-am eliberat de tot ceea ce imi facea rau si simt ca am inceput sa ma maturizez, sa pretuiesc lucrurile cu adevarat importante, sa merg pana la capat indiferent daca la capat ma asteapta lumina sau intunericul. Poate ca acum am avut cele mai dure discutii cu mine, m-am contrazis si pana la urma am facut ceea ce imi spunea sufletul. Incerc sa ma detasez intr-o masura cat mai mare, sa nu imi mai fac sute de scenarii fara final, sa fiu increzatoare ca sunt in acel punct al vietii mele in care trebuie sa ma aflu acum. Sa am speranta ca toate drumurile, povestile, sentimentele se vor lega intr-o zi si voi intelege fiecare situatie in parte si lectia pe care trebuia sa o invat.

Nu trebuie sa ne pierdem niciodata libertatea, puterea interioara de a lua deciziile care credem noi ca sunt bune, pe care le simtim in adancul inimii si credem ca ne pot linisti sufletele.

Cu ocazia asta, le multumesc prietenilor si oamenilor frumosi din viata mea care m-au incurajat si m-au inspirat sa merg mai departe, care mi-au impartasit bucati din sufletul lor, fara a astepta nimic in schimb. Daca asta nu e iubire neconditionata, atunci nu stiu care este. Si astfel, invat si eu sa ofer celorlalti tot ce pot oferi fara a le cere nimic, ma indrept cu inima deschisa catre ei. Imi inving fricile cu fiecare zi si cu fiecare lupta castigata sunt mai aproape de acel echilibru interior.