Dezbracati de masti

Ia spune iubitule cand ne dam mastile jos, si nu hainele, ce mai ramane din noi? Cand distrugem fortareata sufletului si ne spunem toate secretele, oare o sa ne mai vedem la fel unul pe celalat? Daca nu mai avem inhibitii si limite, daca suntem liberi sa ne vorbim o sa ne uram sau o sa ne iubim?

Daca prin mine te-am gasit pe tine si prin tine m-am regasit pe mine, crezi ca e corect? Crezi ca am fost orbi si surzi pana acum si nu am vazut cat de aproape ne-au fost sufletele decat atunci cand erau deja prea departe?

Am incercat sa gasesc raspunsurile corecte, dar mi-am dat seama ca de data asta, nu mai am raspunsurile in buzunar. Desi gaseam intotdeauna solutii la orice, desi eram intotdeauna cea care lupta, intotdeauna cea care voia, uite ca acum nu stiu ce sa fac cu toata avalansa asta de sentimente.

Eu in tine, tu in mine...departe si totusi atat de aproape. Prea asemanatori si prea diferiti, prea impreuna si prea singuri, prea cu folos, prea degeaba. Nu vreau sa ramana doar fantoma a ceea ce credeam ca esti odata, nu vreau ca atunci cand te vad sa nu mai stiu ce am vazut prima oara...

Imi pare rau daca am proiectat in tine ceea ce imi doream sa gasesc, imi pare rau ca imaginile iubirilor trecute ne-au bantuit in momentele alea rare de liniste in doi. Dar sa stii, povestea asta e unica, nu are nimic din ceilalti care ne-au trecut prin viata. Suntem doar noi, sub toate formele, in toata nebunia, cu fiecare sclipire si amintire, cu fiecare speranta si vis, fiecare traire si regret.

Cand ma consumi, te consumi pe tine. Cand te consum, ma consumi tu pe mine.