Despre femei si barbati in egala masura

Ce inseamna sa fii femeie in lumea in care traim? Care mai e insemnatatea acestui cuvant intr-o lume in care totul se schimba si este perceput prin intermediul a cu totul alte valori? M-am gandit de multe ori la asta si la faptul ca toate femeile se plang de barbatii de langa ele. Si totusi oricat s-ar plange femeia s-a obisnuit cu faptul ca nici barbatul nu mai este ce a fost o data. Nu o sa iti aduca flori atunci cand nu te astepti. Nu o sa iti zica "te iubesc" fara motiv. Nu o sa iti faca surpriza sa iti pregateasca cina intr-o seara. De ce? Fiindca si ei s-au schimbat. Nu spun ca este normal, dar lucrurile sunt altfel decat erau intr-o vreme in care declaratiile se faceau prin intermediul scrisorilor de dragoste, si iubirea se castiga prin insistenta gesturilor frumoase. Nici femeia nu mai e femeie, de multe ori pentru ca ea este cea care si-a coborat standardele si nu mai cere respectul care i se cuvine si pe care odata nici nu se punea problema sa nu il primeasca. Desi dureros, este un adevar al societatii in care traim. Ne dorim sa traim intr-o lume ideala plina de sentimente frumoase, dar nu reusim sa vedem evidentul, ca totul s-a schimbat si nu prea mai poate avea termen de comparatie. In trecut femeia era sexul frumos in adevaratul sens al cuvantului. Reprezenta delicatete si nu vulgaritate. Se punea pret pe educatie, mai mult ca pe orice. Femeia avea stil, avea un soi de fragilitate, ceva care o facea sa para slaba. Femeia avea mai multe pretentii, ceea ce mi se pare absolut normal. Femeia se cucerea mai greu, si atunci, intr-un mod cu totul normal, era pretuita mai mult. Astfel, in ziua de azi, cum totul se petrece intr-un ritm mult mai alert, nu mai avem timp sa gustam satisfactia asta a premiului obtinut cu greutate si a lucrului bun care vine asteptand. Nu mai exista asa ceva, parca timpul trece mult mai repede si nu putem sa-l pierdem cu ritualuri invechite si fara sens.

Barbatul? Barbatul se grabeste si el si nu are rabdare prea multa. Nu sunt o feminista, si nu imi place sa vad misogini. Nu cred ca femeile ar trebui sa sustina ca "barbatii sunt porci", iar barbatii ca femeile sunt nedemne, ca sa nu folosesc un alt cuvant. Nu imi place gandirea asta, ba chiar mi se pare ca iti meriti singuratatea daca ai asemenea pareri. Fiindca, desi greu de crezut, exista oameni si oameni si nu toti sunt o apa si un pamant. Dar sa revin la barbat. Barbatul s-a obisnuit cu femeia care se castiga repede. Barbatul si-a pierdut respectul pentru femeie si de multe ori pe buna dreptate. Barbatul nu mai cauta frumusetea sufletului, ci de multe ori un aspect superficial care e de ajuns. De multe ori femeia e un fel de trofeu, care cu cat este ambalata mai frumos, cu atat va face o impresie mai buna. Si apoi ajunge sa se intrebe de ce nu are mai mult. Astfel apare nemultumirea si pentru barbat, care simte parca, ce cauta intr-o alta vreme, insa nu mai cauta calitatile pe care le-ar fi apreciat atunci si se multumeste cu un rezultat mai usor de obtinut.

Am tinut sa raman cat de obiectiva am putut, fara a denigra nici femeie, nici barbatul. Este strict o parere personala, o opinie in ceea ce priveste imaginea actuala si asteptarile pe care le avem unii de la ceilalti.

Solutia? Ar trebui sa ne acceptam unii pe altii cu defecte si calitati in egala de masura. Ca orice om avem tendinta de a-l critica pe cel de langa fara a vedea in realitate cum suntem noi. Si mai e ceva. Criticile vin din frustrare.