Sacrifica-ti inima atunci

Mergea grabita pe strada cu privirea in pamant si gandurile aiurea. Se hotari sa incetineasca. Incet, mai incet. Aproape ca isi numara pasii. Drumul acela il facuse de zeci de ori, de fiecare data grabita pentru ca avea neplacutul obicei sa intarzie. Acum parca se vedea pe ea in ultimele luni facand drumul asta. Vedea o "ea" extradordinar de fericita, una trista si ingandurata, o "ea" stresata si plina de emotie. Una plina de speranta ca poate s-ar intalni... Dar nu, degeaba, asta nu se intamplase. Trecu pe langa micuta cafenea atat de straina si totusi atat de cunoscuta. Se opri si privi pe geam. Reusi in mod miraculos sa dea timpul inapoi intr-o zi friguroasa de iarna si vazu o fata infofolita care intra tematoare in cafenea. Ii vazu sclipirea din ochi. Stia foarte bine cat de rar avea acea sclipire in privire. Se uita la una dintre mese. Fata nu era singura. Mai era cineva cu ea, mai erau persoane in jurul ei. Insa atunci, nu se stie cum, se intamplase ceva smuls parca dintr-un film. Atunci si doar atunci ea il vedea doar pe el. Ii sorbea fiecare cuvant si era fascinata de privirea lui pierduta din cand in cand. Ea era oricum pierduta din prima clipa in care ii acceptase invitatia. Ii vedea zambetul fetei. Isi dadea usor parul dupa ureche si, desigur, incerca sa para mai serioasa decat era de fapt. Vorbea apasat, putin nesigura, insa cu aerul ca spunea ceva important si interesant. Fusese atat de absorbita incat nici macat nu observase ca ramasesera doar ei doi acolo. Se uita putin buimacita in jur si se intreba ce naiba se intamplase cu ea. Il minti ca a intervenit ceva si trebuie sa plece de urgenta. Isi lua geanta si zbura pe usa, fara sa il lase macar sa isi termine propozitia. Fugea, fugea, fugea. Bine ca nu alunecase pe gheata. Fugea de ea de fapt, se sentimentele ei care au erupt atunci precum un vulcan. Stia ca trebuie sa se teama de pasiunile astea intense, de cei care o faceau sa uite de ea si de toti si sa viseze tot timpul. Nu avea voie, nu acum, nu aici. Ce bine ar fi fost daca l-ar fi pacalit si ar fi fugit atunci. Acum nu s-ar fi oprit in fata cafenelei si ar fi privit cu tristete la acea "ea" din trecut care era atat, dar atat de fericta. Nu avea sa mai ofere nimanui zambetul ei special sau sa mai priveasca pe cineva asa cum il privise atunci pe el. Vrei putina fericire? Sacrifica-ti inima atunci.