O poveste sau anul 2012




Am tot amanat scrierea acestei postari. Nu stiu de ce, simteam probabil ca nu vor fi de ajuns cateva cuvinte sa cuprinda totul si ca nu voi putea spune totul.

Nu cred ca este vreun an pe care sa il am atat de viu in memorie cum este 2012. Amintiri, momente, clipe frumoase, pot sa ma opresc si sa derulez in fata ochilor filmul acestui an.

Anul trecut, cu cateva zile inaintea de 31 decembrie stiu ca imi doream foarte mult un an mai bun, imi doream sa fie diferit, sa fie memorabil. Si asa a si fost! Cred ca dorintele mele au inceput sa se indeplineasca incepand cu primele ore ale zilei de 1 si daca uneori intalnim in povesti vorba aia ca "a crescut intr-un an cat altii in zece" ei bine, asa mi s-a intamplat si mie! Mi s-a parut ca am crescut ca om in acest an si imi pare ca au trecut vreo trei, nu unul singur. A fost anul schimbarilor, a fost anul regasirii de sine, a fost anul in care am aflat cine sunt cu adevarat si de ce sunt capabila. Anul in care m-am transformat dintr-o persoana care nu stia pe ce drum sa o apuce intr-o persoana sigura pe ea si pe visurile ei. Am spus-o de multe ori si o repet: sunt multi oameni carora ar trebui sa le multumesc pentru ca au trecut prin viata mea si au ajuns sa isi puna cumva amprenta asupra a ceea ce sunt astazi. Nu sunt cuvinte mari, nici exagerari, cred doar ca sunt momente in viata cand incepem sa intelegem altfel lucrurile, cand ne punem intrebari si vrem sa aflam cine suntem. Cam asa a fost pentru mine. Parca anul 2012 a fost tesut ca o poveste, parca fiecare capitol si-a avut rostul si fiecare moment a meritat trait din plin. Am invatat sa incerc sa traiesc fara regrete, am invatat sa spun lucrurilor pe nume atunci cand simt asta, dar cel mai important am reusit sa ies din zona pe care o cunosteam, sa ies din rutina si sa am curajul sa fac lucruri pe care nu le mai facusem niciodata. Am invatat ca trebuie sa iti asumi fiecare lucru pe care il faci, am facut greseli, insa nu imi pare rau pentru ca am invatat enorm din ele. Sunt un om mai bun datorita persoanelor din jurul meu, datorita familiei mele, a prietenilor, a unor profesori pe care i-am intalnit, a unor persoane pe care nu ma asteptam sa le intalnesc, a unor persoane pe care le-am intalnit din intamplare. Am invatat sa fiu fericita, am trait momente pe care o sa le pastrez vii in memorie pentru totdeauna, am invatat sa fiu recunoscatoare pentru ceea ce am in primul rand, si abia mai apoi sa imi doresc mai mult.

Am invatat ca trebuie sa muncesti si sa ai ambitie pentru a ajunge acolo unde iti doresti, am trecut de examenele care pareau al naibii de grele, am intrat la facultatea la care imi doream, am descoperit cu mult entuziasm ca este drumul corect, am cunoscut PRIME si odata cu PRIME am cunoscut multi oameni frumosi si mi-am dorit sa fac cat mai mult, am inceput sa scriu la o revista de moda online si mi-am inceput blogul, fiind un proiect in care eu cred foarte mult. Toate astea m-au facut o persoana mai fericita si mai implinita, iar pe drum am cunoscut multi oameni deosebiti si interesanti de la care am avut de invatat.

Daca pentru unii 2012 se anunta a fi sfarsitul lumii, ei bine pentru mine a fost un inceput, primul pas spre un lung drum pe care urmeaza sa il parcurg. Am ras, am plans, am fost fericita, am fost implinita, am fost multumita, am inteles multe lucruri, am incercat, m-am schimbat, am renuntat la alte lucruri si m-am bucurat de fiecare clipa.

In concluzie, 2012 iti multumesc!

3 ianuarie 2013

Trimiteți un comentariu

Categories

Followers

Fotografia mea
Bucuresti, Romania
Visele reprezinta cea mai frumoasa deformare a realitatii.

Archives

  •     
Un produs Blogger.