Traieste!

Sa nu faci niciodata asta. Sa nu iti fie frica sa traiesti! Sa traiesti totul la intensitate maxima, sa stii ca o sa te dai cu capul de prag si totusi sa mergi inainte. Eu am facut greseala asta: am refuzat sa incerc, sa traiesc, am zis ca stiu eu tot si fac numai ce e bine. Nu am iesit niciodata din zona mea de confort si nu am avut curaj sa fiu cu adevarat langa nimeni pentru ca m-am gandit ca o sa ma raneasca. Dar vedeti voi, la un moment oricum o sa vina cineva care sa te raneasca, fie mai devreme, fie mai tarziu. Asa ca la un moment, poate datorita unor circumstante, m-am oprit sa mai fac lucrurile corect, m-am oprit sa mai imi fie frica de mine, de parerile altora sau de ce se poate intampla. Atunci am avut prima oara curaj si nu m-am gandit la consecinte. Iti trebuie un gram de nebunie sa mergi pana la capat si sa nu te uiti in stanga si in dreapta. Vezi tu, oamenii judeca...ca esti prost ca ai sentimente, ca esti prost ca n-ai sentimente, ca esti prost ca faci compromisuri, ca lasi de la tine si asa mai departe. Si tu ai impresia ca toata lumea stie ce e bine pentru tine si te iei dupa ei. Si nu, nu zic ca nu au dreptate! Uneori au ei dreptate si esti tu prost, dar iti zic mai bine sa faci ca tine si sa iti tragi pumni in cap decat sa faci ca ei si sa iti tragi pumni in cap ca i-ai ascultat. Trezeste-te! Traieste! Desigur va trebui sa ai si o limita, nu te arunca in fata trenului doar pentru a simti adrenalina, dar poti sa te arunci cu capul inainte...macar o data sa vezi cum e!

Paraseste zona de comfort, paseste intr-o padure pe care nu cunosti deloc, arunca ochelarii de cal pe geam, zambeste, trage aer in piept si vezi ce se intampla! Serios ca nu o sa iti para rau. Fa ce simti, spune ce simti atunci cand simti! Asuma-ti riscuri si ai curaj! E posibil sa cazi rau de tot, sa te lovesti, sa iti frangi inima, sa iti musti buzele pana la sange si sa iti rupi parul din cap. Dar vezi tu, merita!

 Traieste acum si mai tarziu nu o sa te trezesti cu regrete.