Imi era dor sa scriu

Imi era dor sa scriu, sa arunc cu vorbe in toate directiile, sa pot sa fac curatenie in suflet. Imi e dor sa ma indragostesc nebuneste, imi e dor sa imi pierd capul, imi e dor sa risc, imi e dor sa te caut si sa te gasesc, imi e dor sa caut si sa aflu cine sunt eu. Te vad si apoi dispari ca o ploaie marunta de vara. As vrea sa fug, as vrea sa imi iau un bilet doar dus, as vrea sa descopar o alta viata, as vrea sa cunosc locuri noi si oameni noi; dorintele infloresc in sufletul meu ca primele flori ale primaverii, imi e dor si nici macar nu stiu de ce imi e dor, imi e dor sa fiu libera, imi e dor sa nu trebuiasca sa imi fac planuri, imi e dor sa nu analizez totul pana la ultimul detaliu, imi e dor sa nu mai incerc sa fac totul bine si corect. Imi e dor de simplitate. Vreau sa gresesc, ca apoi sa imi repar greselile, imi e dor de zilele in care nu luptam atat de mult cu mine, zilele in care eram o pustoaica de liceu si nu ma gandeam la viitor. Imi e dor de o zi de vara, imi e dor de mare, de plaja, de sentimentul noptilor pierdute in Vama, imi e dor sa ma indragostesc de straini, imi e dor sa ma indragostesc de oamenii nepotriviti la momentele nepotrivite, imi e dor sa ma bucur de lucrurile mici. Imi e dor de copilarie, imi e dor de momentele de nebunie frumoasa. Imi e dor de tine, chiar daca tu nu esti doar unul, ci esti format din fragmente de suflet, din vise, din lacrimi si momente frumoase. Vreau sa traiesc.