E liniste

E liniste in suflet. Dupa mult timp e liniste. Cred ca mintea si inima au facut pace in sfarsit. Cred ca niciuna nu mai neaga amintirile sau trairile celeilalte. Cred ca in sfarsit am inteles niste lucruri si pot sa le accept.

Imi era dor de o pagina goala, imi era dor de mine. Imi era dor de naivitatea din sufletul meu pe care am uitat-o sau am negat-o in ultimele luni. De astazi ma desprind de gandurile negre, de amintiri neplacute, de frustrari, de resentimente, ma desprind de lucrurile care nu au iesit bine si am dat vina pe mine. Pentru ca orice esec il pun pe seama mea, chiar daca, de cele mai multe ori, nu este asa. Si asta e mult greu pentru suflet si se aduna.

Ma eliberez. Tot ce vad este o poarta deschisa si o copilita naiva care este eliberata de femeia "matura", cea care are impresia ca le stie pe toate, cea care si-a inchis izvorul de sentimente pentru multa vreme, prea multa vreme. Ce e drept nu poti sa te minti la nesfarsit, nu poti sa te inchizi la nesfarsit. Stii ca asta nu esti tu, stii in adancul sufletului tau. Este un mod de a te proteja dupa ce te-ai expus prea mult si ti-a pus sentimentele pe tava in locurile gresite.

E frumos acum, e un cer atat de senin. E liniste. Si zambesc.