Nu stiu daca depinde de felul in care fiecare dintre noi percepe viata, de drumul pe care am ales sa pasim, de educatie, de statut social. Ceea ce stiu este ca multi dintre noi traiesc in ignoranta. Degeaba. Se nasc, traiesc si mor, fara a intelege esenta vietii insasi, fara a cunoaste cel mai inalt nivel al implinirii personale ori fara a incerca sa caute fericirea. Iau lucrurile asa cum sunt, nu le cauta intelesul, nu vor sa le afle tainele. Se resemneaza cu multumirile fiecarei zile care a trecut. Sentimentele marete trec pe langa ei, oamenii cu adevarat speciali si situatiile de-a dreptul importante. Nu vad frumusetea vietii, timpul asterne pe fruntea lor semnele nepasarii, ajung intr-un final sa traiasca in frustrare si in mizerie, nici prin cap nu le trece sa caute golul existentei lor si sa ii lase pe ceilalti sa isi conduca sentimentele pe drumul pe care il considera ei.

 E trist. Dar unii se nasc ca sa moara. Nu traiesc ca sa aiba de ce muri.

(Si mai trist este faptul ca de multe ori simtim si noi aceasta ignoranta)