Jocuri

Si atunci a intrebat-o daca s-a indragostit cumva de el. Ea a inceput sa rada zgomotos, afisand un zambet smecheresc. I-a spus ca ea nu se indragosteste niciodata, ca inima ei a trecut prin multe si s-a invatat sa nu iubeasca. Juca acelasi joc, regulile erau aceleasi, iar el se intreba daca spune adevarul. Cateodata vedea ceva in privirea ei, o raza de afectiune, dar inainte sa isi dea seama daca era real sau nu, se risipea. Iar ea era la fel de rece si de calda in acelasi timp, insa nu il lasa niciodata sa se apropie prea mult. Era ciudat, se gandea el, sa gasesti asa o femeie. Intr-un fel se obisnuise cu situatia, dar in adancul sufletului parca ar fi vrut sa stie ce se ascunde cu adevarat in spatele zambetului.

Ea se bucura ca reusise sa il faca sa creada ca e de piatra. De fapt, respira prin ei, traia prin ei, nu isi putea inchipui nimic altceva. Fiecare zi petrecuta impreuna era o zi petrecuta in rai pentru ea. O durea sufletul sa joace acest joc parsiv, sa il pacaleasca cu fiecare ocazie. Dar era mai bine asa. Invatase ca nimic nu dureaza pentru totdeauna. Trecusera atatia prin viata ei, dar ei nu au reprezentasera nimic. Invatase sa ii pacaleasca, facea asta de prea mult timp ca sa mai stie cum sa simta. Insa el...el isi gasise cumva loc in sufletul ei sifonat si  pentru prima oara in viata ei nu mai putea pleca.